Nu este indicată arderea resturilor vegetale, deoarece:

• se produce poluarea aerului prin fumul rezultat;

• sărăceşte solul în materie organică;
• râmele şi alte vieţuitoare din microfauna solului sunt distruse;

• se evaporă apa din stratul superior al solului şi prin crăpăturile rezultate se pierde şi apa din adâncime;

• arătura se execută mai greu şi creşte consumul de combustibil.

De acea resturile vegetale ar trebui să fie utilizate ca sursă energetică sau redate solului - dar nu arse!

Utilizarea resturilor vegetale a păioaselor ca sursă bioenergetică

Cel mai important argument în utilizarea paielor ca sursă energetică este faptul că paiele au o valoare energetică destul de înaltă şi că sunt neutre la emisiile gazelor cu efect de seră, mai ales acum când gazele naturale sau scumpit din nou cu 27% şi se aşteaptă scumpirea energiei electrice. Pe viitor ne aşteptăm la scumpiri şi mai mari…

Paiele utilizate în calitate de combustibil conţin apă în proporţie de 14-20%, care se evaporă în timpul arderii. Partea uscată se constituie aproximativ din 50% carbon, 6% hidrogen, 42% oxigen, cantităţi mici de azot, sulf şi alte minerale.

• 1 tonă de paie în echivalent energetic substituie

550 kg de cărbune

350 m3 de gaze naturale

* 1 tonă paie = 35 USD

550 kg cărbune = 101 USD

350 m3 gaze = 60 USD

* Căldura inferioară de ardere

Paie - 14,400 kj/kg

Cărbune - 22,563 kj/kg

350 m3 gaze naturale - 35,000 kj/m3

Anual în Moldova se produce circa 1 milion tone de paie de grâu, dintre care 600 mii tone pot fi folosite în scopuri energetice. Anul acesta suntem foarte bogaţi în paie atât de la culturile păioase, cât şi de la rapiţă - numai de la culturile păioase vom obţine peste 1,5 milion tone de paie, dintre care 900 mii tone pot fi folosite în scopuri energetice. Utilizarea unei cantităţi de 600 mii tone de paie presupune existenţa unor termocentrale cu capacitatea energetică totală de 770 MW.

Prima percepţie, în ceea ce priveşte disponibilitatea paielor în calitate combustibil este că paiele sunt insuficiente pentru scopuri energetice. Însă, Proiectul Energia Renovabilă din Deşeuri Agricole, un proiect demonstrativ, care prin instalarea a 11 termocentrale demonstrative au convins mulţi utilizatorii să prefere aceste tipuri de termocentrale (pe paie) în detrimentul celor pe cărbune sau gaze naturale.

Pentru păstrarea şi folosirea raţională a paielor şi altor resturi vegetale, acestea trebuie balotate. La recoltarea cerealelor păioase, combina lasă paielele pe teren în formă de polog (brazdă de paie cosite). Densitatea pologului a crescut considerabil odată cu utilizarea tehnicii agricole performante, ceea ce contribuie la balotare mai eficientă, însă mai dificil la uscatul paielor în caz de ploaie.

Actualmente, în agricultură pot fi produse următoarele tipuri de baloturi de paie:

• Balot mic
• Balot cilindric
• Balot mare

Balot Mic

Utilajul de balotat de obicei are un tunel cu o dimensiune de 46 x 36 cm şi o lungime de 80 cm. Greutatea balotului produs este de aproximativ 12-15 kg, cu o densitate de 90-100 kg/m3. În prezent, în Republica Moldova este cel mai răspândit tip de producere a paielor balotate, spre deosebire de experienţa statelor dezvoltate unde producerea balotului mic a fost redusă considerabil.

Balot Cilindric

Balotul cilindric este prezent pe piaţă de aproximativ 25 de ani. Utilajul de balotat produce baloturi cu o înălţime de 120 cm şi un diametru de 150 cm. Greutatea unui astfel de balot este de circa 244 kg, cu o densitate de aproximativ de 110 kg/m3.

Balot Mare

Producerea baloturilor mari are o istorie de aproximativ 20 de ani. Acest balot este singurul tip acceptat pentru centralele termo-electrice. Tunelul utilajului de balotat este de 120 x 130 cm, cu o lungime de 240 cm. Lungimea balotului poate fi ajustată de la 110 la 275 cm, dar din punct de vedere a eficienţei transportării producătorii preferă lungimea de 240 cm. Densitatea medie a acestui tip de baloturi este de 139 kg/m3, cu o greutate medie de 523 kg. Aceste baloturi sunt utilizate pentru producerea energiei la termocentrale cu o capacitate înaltă (>150 kW).

Pregătirea paielor (balotarea)

Spre deosebire de tehnologiile tradiţionale (cărbune, gaze) generatorul de căldură pe paie este mai scump la cumpărare, însă economiile obţinute ulterior, va da posibilitatea recuperării investiţiei în termen de maximum 2 ani. Perioada de funcţionare a generatorului de căldură pe paie este de 15 ani. Generatorul de căldură pe paie poate substitui gazul natural şi cărbunele, în funcţie de capacitatea instalaţiei.

În afară de paiele culturilor păioase în calitate de combustibil se pot folosi cu succes şi alte rămăşiţe de plante şi deşeuri agricole, care sunt în destul de mari cantităţi în ţara noastră.

În cadrul parteneriatului Guvernului Republicii Moldova, Băncii Mondiale şi Fondul Ecologic Global s-a decis iniţierea uni proiect pilot, care ar promova folosirea energiei renovabile din deşeuri agricole. Acesta este un prim pas la aplicarea a astfel de tehnologii, neutre la emisiile gazelor cu efect de seră şi totalmente nouă pentru Republica Moldova.

Utilizarea resturilor vegetale a păioaselor ca materie organică pentru menţinerea şi sporirea fertilităţii solului

Menţinerea şi sporirea fertilităţii solului sunt condiţionate, în primul rând, de cantitatea şi calitatea materiei organice existente în sol. Aceasta poate proveni din aplicarea îngrăşămintelor organice (gunoi de grajd, compost etc.), dar cel mai la îndemâna agricultorului sunt resturile vegetale.

Starea de echilibru a materiei organice din sol se realizează atunci când pierderile prin mineralizare nu depăşesc intrările de materie organică humificabilă.

Din materia organică se pierd anual, prin mineralizare, 0,5-3%.

Se apreciază că 1 ha cu cereale păioase realizează cca. 4 000 kg/ha de substanţă uscată sub formă de resturi vegetale, din care rezultă peste 400 kg de humus.

Cea mai importantă componentă a materiei organice din sol este humusul rezultat prin transformarea de către microorganisme a resturilor organice. El reprezintă principalul depozitar în sol a energiei chimice. Starea de asigurare a solului cu humus, „aurul negru al pământului”, constituie indicatorul de bază al productivităţii.

Solurile considerate cu fertilitate bună sunt cele care conţin peste 2% humus.

Din păcate, în ţara noastră aproape 40% din suprafaţă conţin sub 2% humus ca urmare a exploatării neraţionale a solului, a aplicării unei agriculturi de „tip minerit” cum des se exprimă dr. hab. Boris Boincian, adică doar se extrag recolte şi nu se restituie solului nimic sau aproape nimic, nici măcar resturile vegetale de pe suprafeţele respective.

Curăţirea terenului de resturile vegetale poate fi socotită o „jefuire a pământului”, iar arderea lor drept o „crimă împotriva naturii”.

Prin experienţe riguroase s-a dovedit că eliminarea completă a paielor scade producţia de grâu, chiar dacă creşte cantitatea de îngrăşăminte chimice aplicate.

Cu fiecare tonă de grâu şi porumb boabe se extrag din sol 25 kg de azot, 12 kg de fosfor şi 30 kg de potasiu. La o producţie medie de 5 t/ha se extrag 125 kg de azot, 60 kg de fosfor şi 150 kg de potasiu, cantităţi care trebuie restituite solului pentru a-i menţine productivitatea.

Dacă în urmă cu 15-20 de ani se aplicau anual, în medie, 5600 kg/ha îngrăşăminte organice şi 140 kg/ha s.a.(NPK) îngrăşăminte chimice, în ultimii ani s-a ajuns doar la 300 kg/ha îngrăşăminte organice şi 20 kg/ha s.a.(NPK) îngrăşăminte chimice.

În asemenea condiţii, cel puţin resturile vegetale pot fi restituite solului cu rolul lor benefic în menţinerea fertilităţii.

Resturile vegetale aduc în sol o cantitate scăzută de azot (20-40 kg/ha), dar ele joacă un rol hotărâtor în menţinerea proporţiei de materie organică şi în sinteza compuşilor care intră în alcătuirea humusului.

Iată suficiente motive pentru a da atenţia cuvenită folosirii tuturor resturilor vegetale.

Acestea trebuie tocate (4-6 cm) şi împrăştiate cât mai uniform pe suprafaţa solului. Pentru a stimula activitatea microorganismelor, care descompun resturile vegetale, se vor administra 10-15 kg de azot pentru fiecare tonă de resturi vegetale. Materialul tocat este mărunţit în continuare de viermi, râme, acarieni etc., şi pe suprafaţa acestor fragmente se instalează o floră de ciuperci care distruge cuticula externă şi pătrunde în interior. Din acest moment pot intra în funcţiune şi bacteriile care descompun materia organică.

Resturile vegetale astfel prelucrate sunt încorporate în sol prin arătură, dar nu mai adânc de 15-17 cm, unde se continuă descompunerea aerobă a materiei organice. Introdusă în sol prea adânc se descompune anaerob, cu eliminarea unor substanţe toxice pentru germinarea seminţelor. Utilizarea cantităţii prea mari a resturilor vegetale influenţează negativ la germinaţia seminţelor mai ales semănate toamna dar chiar şi primăvara, de asemenea şi la dezvoltarea normală a plantelor în cursul vegetaţiei.

Deci folosirea raţională a resturilor vegetale se corelează cu lucrările solului, respectiv materialul tocat se amestecă cu stratul superficial al solului prin dezmiriştire sau discuire, iar după ce a început procesul de descompunere se încorporează în sol prin arătură.

Metoda arderii rămăşiţelor vegetale de plante ca şi metoda de eliberare a terenului prin strângerea tuturor resturilor vegetale sunt contraindicate. Echilibru biologic al solului nu se poate menţine fără prezenţa materiei organice, fără adăugarea noilor cantităţi de resturi vegetale şi fără aplicarea îngrăşămintelor organice si chimice pe măsură ce plantele extrag în fiecare an cantităţi importante de elemente nutritive din sol.

GENERATOARELE POT FI PROCURATE LA NOI ÎN REPUBLICĂ:

Întreprinderile producătoare de termocentrale pe biomasă în R. Moldova:

1) S.C. „Gros & Co International” SRL, mun. Chişinău, str. Serghei Lazo 36,

tel: 079409503, e-mail:

2) „Moldagrotehnica” S.A., mun. Bălţi, str. Industrială 4, Moldova, MD-3100

tel: +373 (231) 2-01-02, 4-61-68; fax: +373 (231) 4-61-68, 4-37-49

e-mail: ; Web: http://www.moldagrotehnica.md.

biomasa, combustibil alternaiv, protectia solului, resturi agricole, resturi vegetale

Contaminarea ar proveni exact de la aceste materiale, care sunt folosite la scoaterea zăcământului petrolier de la o adâncime de până la 1.500 de metri. Aici, intră în contact cu aşa-zişii radionuclizi. Zeci de salariaţi reclamă faptul că sănătatea le este pusă în pericol şi au dat în judecată compania.

Expertize medicale ale salariaţilor

„În perimetrul investigat este depozitat material tubular care prezintă contaminare radioactivă. A fost identificată contaminarea radioactivă a solului în anumite porţiuni de pe amplasament. În perimetrul investigat, se des făşoară activităţi care pot re prezenta un risc de contaminare internă a lucrătorilor, activităţi pentru care nu sunt asigurate toate măsurile necesare de protecţie”, se arată în documentul datat 9 martie, semnat de Lucian Biro, directorul general al CNCAN.

Documentul mai precizează că „nu au fost măsurate doze care să depăşească nivelul de înregistrare, cu o singură excepţie - filmul a fost scos din casetă şi expus în interiorul unei ţevi contaminate”. Deocamdată, Ion Cristian Todea, directorul Schelei Ţicleni, a afirmat că s-a stabilit un plan de măsuri, în curs de aplicare, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de lucru.

„Rezultatul CNCAN arată indicatori de radioactivitate peste limitele impuse internaţional. S-au prelevat probe din solul contaminat şi din materialul tubular şi s-a stabilit că sunt contaminate radioactiv. Materialul tubular este folosit la mari adâncimi şi intră în contact cu zone cu radioactivitate. Este vorba despre acei radionuclizi. Toată lumea care a avut acces la rampă a intrat în contact cu acesta, mai ales că nu este depozitat în condiţii de securitate. Pe lângă expertizele tehnice, se fac şi expertize medicale salariaţilor. Conducerea a început să ia pământul din zona contaminată, fiind fă cute săpături adânci de un metru”, spune Gheorghe Dumitru, expertul din dosarul de judecată.

„Ne-am speriat toţi”

Salariaţii care au dat în judecată compania Petrom se plâng că au început să se simtă rău şi că le-au apărut pete pe mâini. Declaraţiile le fac însă sub protecţia anonimatului, de teamă să nu-şi piardă locurile de muncă.

„Unitatea a realizat contracte de vânzare a tuburilor la fier vechi. Au fost trimise mai multe transporturi la REMAT Craiova, iar acolo s-a constatat că unul dintre transporturi era contaminat radioactiv şi a fost trimis înapoi. De atunci, noi
am procedat la măsurarea radioactivităţii materialului tubular. Toată lumea a pus mâna pe tuburi. Un băiat de la noi a mers la spital la Bucureşti şi i-au spus că este bolnav şi l-au întrebat unde lucrează. I-au picat dinţii şi avea pete pe mâini. Altui coleg nu îi mai creştea părul pe o parte din barbă. Ne-am speriat toţi. La sfârşitul anului trecut, am dat în judecată conducerea, să ne dea sporurile şi să ne asigure condiţii de securitatea muncii, alimentaţie, echipament, izolarea corespunzătoare a materialelor şi tot ce trebuie întrun mediu cu grad ridicat de risc. Am ajuns la al patrulea termen, în faza de expertize”, dezvăluie unul dintre angajaţii Rampei Ţicleni.

“Recent, un băiat de la noi a mers la spital la Bucureşti şi i-au spus că este bolnav şi l-au întrebat unde lucrează. I-au picat dinţii şi avea pete pe mâini. Altui coleg nu îi mai creştea părul pe o parte din barbă.”,
Angajat Rampa de tubing

REACŢIE PETROM

„Nu există risc”

„Petrom a contractat serviciile unei companii în vederea prelevării de probe şi pentru analizarea unei posibile contaminări a solului. Analiza probelor este în desfăşurare. Rezultatele vor fi discutate cu CNCAN. Până acum, toate măsurătorile au demonstrat că nu există un risc de sănătate pentru persoanele care lucrează în acest perimetru. Litigiile menţionate sunt în desfăşurare. Rezultatele măsurătorilor au arătat că nivelul de radioactivitate este mult mai scăzut decât limita admisă. CNCAN a confirmat, pe 18 martie, după controlul efectuat, că există echipamente de pro tec ţie individuală a lucrătorilor şi că instrucţiunile de lucru au fost revizuite”, spune Dan Pazara, purtător de cuvânt Petrom.

Sursa: Evenimentul Zilei

contaminare radioactiva, petrom, remat craiova, ticleni

Metodele convenţionale de depoluare a solurilor contaminate cu produse petroliere se aplică cu succes la scară internaţională, însă majoritatea acestora prezintă următoarele inconveniente: generarea unor efluenţi lichizi sau gazoşi ce necesită o tratare/depozitare suplimentară, perioade mari de operare, dificultăţi de monitorizare şi control, costuri ridicate de capital şi operare. Dezavantajele menţionate, corespunzătoare tehnologiilor respective, conduc la limitarea sau chiar imposibilitatea aplicării acestor tehnici de depoluare la nivel naţional, în condiţiile economice actuale ale României. Pe plan mondial se observă tendinţa de dezvoltare a unor metode simple, rapide, ieftine şi eficiente, care să asigure prin aplicarea lor in-situ blocarea migrării poluanţilor din zona deversării de produs petrolier în subteran sau alte zone învecinate, distrugerea poluanţilor şi refacerea cadrului natural.

Cercetările realizate de Choi H. şi Cloud R.M. /1992/, Schatsberg P. /1971/, subliniază faptul că metoda folosirii sorbenţilor în cazul unor scurgeri de produse petroliere este foarte eficientă şi nu prezintă riscuri pentru mediu. Materialele sorbente fiind folosite ca materiale de prevenire a propogării şi dispersiei contaminanţilor.

Conform organizaţiei American Society for Testing and Materials (ASTM), materialele sorbente existente pe piaţă se pot clasifica după mai multe criterii: natura lor (natural organice, natural anorganice, sintetice), aspectul fizic (tip I – absorbanţi sub formă de pernute, pături; tip II – absorbanţii neţesuţi, particulaţi sau polidisperşi; tip III – bariere din materiale sorbente învelite în diferite texturi; tip IV: teţele cu o impedanţă scăzută a migrării fluidelor), modul de aplicare (L-W: sorbenţi recomandaţi pentru sorbţia lichidelor de pe soluri şi apă, L: sorbenţi recomandaţi pentru sorbţia lichidelor de pe soluri, W: sorbenţi recomandaţi pentru sorbţia poluanţilor de pe apă, I-S: sorbenţi recomandaţi pentru sorbţia lichidelor din zonele industriale – substanţe chimice agresive), etc.Studiile făcute de Johnson R.F./1973/, Choi H. /1992/ şi alţii, arată superioritatea sorbenţilor naturali organici faţă de cei sintetici în aplicarea lor pentru depoluarea solurilor, având în vedere capacitatea lor de biodegradare.Dr.Ali Ghalambor /1995/ University of Southwestern Louisiana, arată că sorbenţii naturali dacă sunt folosiţi într-un mod corespunzător, pot fi mult mai eficienţi decât sorbenţii sintetici. De asemenea subliniază şi numeroasele avantaje ale sorbenţilor naturali organici: biodegradabili, resurse regenerabile, cost scăzut, impact scăzut asupra mediului, uşor de procurat şi manipulat. În urma testelor efectuate pe o serie de sorbenţi naturali şi sintetici, Ali Ghalambor /1998/ întăreşte ideea folosirii sorbenţilor naturali în cazul unor deversări de produse petroliere, argumentând aceasta prin faptul că sorbenţii uzaţi pot fi trataţi prin biodegradare în vrac (compostare), în acest mod degradându-se atât sorbentul cât şi produsul petrolier.Aplicarea la scară industrială a depoluării solurilor de contaminanţi de tip hidrocarburi petroliere prin folosirea materialelor sorbente, nu este întâlnită în practica curentă din România, atât din lipsă de mijloace economice, cât şi din lipsa unei baze ştiinţifice solide care să permită abordarea cu succes, într-un timp real, a depoluărilor discutate. În străinătate există o serie de produse absorbante naturale pe bază de turbă (PeatSorb, Spill Sorb, Oclansorb, etc) care sunt folosite cu succes, atât pentru depoluarea apelor cât şi a solurilor.

Actualmente, unităţile economice din România a căror activitate este corelată cu aplicarea soluţiilor tehnologice de depoluare a solurilor contaminate cu produse petroliere se găsesc într-o fază incipientă utilizând preponderent materiale de import.

La noi în ţară, unităţile de profil folosesc în mod empiric adsorbanţi polimerici sau turbă importată din Canada, pentru depoluarea apelor. In ceea ce priveşte depoluarea solurilor, se poate spune că practic acesta nu se realizează, datorită lipsei unei baze ştiinţifice solide.

depoluare, probleme de mediu, soluri contaminate, sorbenti

Un reprezentant al companiei a încercat să dea explicaţii despre afacerile firmei în localitate. Reprezentanţii societăţii spun că activitatea se desfăşoară legal şi că vor crea peste o sută de locuri de muncă. Promit că vor repara drumurile şi că vor reîmpăduri zona defrişată.

În ciuda asigurărilor date de autorităţi, oamenii din Măgureni sunt hotăraţi să oprească exploatarea la cariera de piatră din apropierea localităţii lor.

Sursa: TVR

cariera de piatra, magureni, padure, prahova

Ministrul a desfiinţat proiectele realizate în ultimii 20 de ani la Marea Neagră, afirmând că este nevoie de o cu totul altă viziune pentru managementul zonei costiere. “Este foarte uşor să se facă raportări triumfaliste şi să se spună că situaţia nu este tocmai gravă, că avem proiecte şi căutăm finanţări şi, în general, că problemele vor fi rezolvate.

Am participat la tot felul de şedinţe festive, care arătau că, de fapt, nu s-a realizat mai nimic în acest domeniu şi mi-e teamă că situaţia este foarte delicată”, a spus recent ministrul la un eveniment dedicat felului în care România a absorbit bani prin Programul Operaţional Sectorial Mediu.

Nemirschi a adăugat că singura perioadă în care s-au făcut lucrări de calitate pentru protejarea Litoralului românesc a fost înainte de 1989, dar că, din păcate, proiectele respective au fost abandonate înainte de a fi finalizate.

În anii ‘90 şi 2000 s-au făcut alte studii, în funcţie de guvernările care s-au perindat, s-au alocat bani insuficienţi, iar lucrările fie au fost făcute de mântuială, fie nu ajută foarte mult scopului final de reabilitare a plajelor şi falezelor de la Marea Neagră. “Este nevoie să gândim acest proiect în ansamblu, să găsim finanţări şi să dăm drumul la proiecte, întrucât situaţia este gravă atât în partea de nord, unde sunt plaje virgine, cât şi în sud, în staţiunile turistice pe care vrem atât de mult să le promovăm”, a spus ministrul Nemirschi.

PROIECTUL JICA - ÎNTĂRZIERI MAJORE
Cel mai recent proiect de mari dimensiuni privind reabilitarea plajelor din România a fost semnat în 2007. În valoare de 316 milioane de euro, proiectul viza cinci zone prioritare, iar lucrările urmau să se deruleze până în anul 2020.

Studii de fezabilitate fuseseră realizate de Agenţia Japoneză de Cooperare Internaţională - JICA şi vizau doar porţiunea ţărm dintre Mamaia şi Eforie Nord: reabilitarea a 1.500 de metri de diguri, realizarea unei lungimi de 4.100 de metri de recifi artificiali şi lucrări de înnisipare, cu circa 3,2 milioane de metri cubi de nisip provenit din Marea Neagră sau din Dunăre.

De asemenea, erau prevăzute şi diguri subacvatice: lucrări hidrotehnice de protecţie (jetele şi epiuri) pe o lungime de 6.700 de metri. Potrivit unor surse din Direcţia Dobrogea - Litoral, lucrările au înregistrat întârzieri severe, din cauza lipsei banilor.

În ciuda declaraţiilor, Guvernul Tăriceanu nu a acordat fondurile necesare desfăşurării în bune condiţii a proiectelor. Ministerul va aloca bani pentru alte trei studii de fezabilitate pentru alte trei proiecte prioritare: Eforie, Mamaia Sud şi Tomis. În cazul în care România nu va demara aceste lucrări, riscăm să pierdem peste 20 de ani câteva hoteluri din zona Litoralului.

Potrivit specialiştilor români, principalele cauze care duc la reducerea plajelor sunt amenajările hidrotehnice realizate în bazinul Dunării, extinderea digurilor şi modernizarea porturilor, reducerea stocurilor de moluşte marine, dar şi tendinţa de ridicare a nivelului mării cu 1,5 mm-2 mm.

ÎN DELTĂ
Plajele din zona Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării sunt şi ele foarte afectate: plaja Sacalin este într-un proces avansat de degradare, rata maximă de eroziune fiind de - 19 metri pe an. Într-o situaţie la fel de critică se află şi sectorul de plajă dintre Sulina şi Sfântu Gheorghe, care se confruntă cu fenomenul de eroziune rapidă, pierderea anuală fiind de - 9 metri, fiind afectată în special zona Sfântu Gheorghe - Zăton. Foarte afectată este şi plaja staţiunii Gura Portiţei.

Sursa: Jurnalul National

finantari, litoral, sulina, surpare, Vama veche

Sursa: TVR

comuna lumina, desertificare, dobrogea

Dacă condiţiile de exploatare erau optime, dar nu se găseau, de exemplu, decât 25 de tone de aur, mai merita această investiţie?
Asta trebuie întrebat statul român, că statul român a exploatat acolo până în 2006. Nu, cu siguranţă nu merita.

După anularea certificatului de urbanism, aţi dat Ministerul Mediului în judecată. În ce stadiu este procesul cu Ministerul, respectiv cu statul, în acest moment?
Proiectul se află în acelaşi stadiu în care se afla în urmă cu doi ani de zile, în 2007, în august-septembrie, când a fost suspendată procedura de autorizare de mediu, iar în ceea ce priveşte procesul, au fost multe amânări, iar acum urmează una dintre primele înfăţişări.

Credeţi că veţi avea câştig de cauză?
Cu siguranţă, altfel nu am fi deschis acest proces.

Aveţi avocaţi români?
Avem avocaţi români. Ar fi o prostie să angajăm avocaţi canadieni pentru un proces care se desfăşoara în România, pe partea de legislaţie românească.

La cât s-au ridicat pierderile pe anul trecut pentru Roşia Montana Gold Corporation?
Noi am investit 350 de milioane de dolari în România, iar şansele noastre de a face profit vor fi din anul şase de exploatare, deci cam peste 10 ani de acum încolo. Nu, noi nu am realizat profit, noi am investit.

Există posibilitatea să pierdeţi aceşti bani?
Atât timp cât acest proiect respectă în totalitate legislaţia românească şi pe cea europeană, cu siguranţă că acest proiect se va face.

Investitorii canadieni şi-au pus speranţa în schimbarea Guvernului. Cum vă explicaţi că proiectul nu a înaintat după ieşirea UDMR de la guvernare?
Noi nu vrem să politizăm chestia asta. Este un proiect economic, până la urmă.
Singurul lucru pe care noi ne bazăm este un proiect foarte bun, şi care respectă în totalitate, legislaţia românească şi recomandările internaţionale din domeniu. Proiectul a fost îmbunătăţit continuu. Au venit diverse părţi care şi-au exprimat îngrijorarea şi toate astea au fost incluse în acest proiect care e din ce în ce mai bun.
Statul român nu trebuie să facă ceva pentru începerea exploatării. Statul român trebuie să facă o evaluare corectă a acestui proiect, conform legislaţiei în vigoare. Din păcate această analiză s-a întrerupt. Noi i-am dat în judecată pentru că, credem că motivele sunt incorecte şi ilegale. Analiza înseamnă procedura de analizare.

În România, circulă ideea că se poate cumpăra orice. Aţi încercat să obţineţi certificatul de urbanism şi pe alte căi?
Voi ce credeţi, dacă de 10 ani nu se întâmplă nimic? Mai mult decât să vă punem o întrebare retorică nu cred că e cazul. Gabriel Resources este o companie cotată la Bursa din Toronto. Asta înseamnă că este o companie publică, transparentă, unde fiecare dolar este verificat şi răsverficat de câteva ori. Aceasta problemă nici măcar nu se poate pune. Are un răspuns clar. Nu, şi nici nu vom face acest lucru niciodată.

V-aţi făcut nişte planuri înainte de criza economică. Cum este afectată compania de această criză?
În momentul de faţă nu suntem afectaţi nicicum. Gândiţi-vă ce bine ar fi fost dacă în acest moment, de criză, România avea aur pe care putea să îl vândă.

În cazul în care îl avea, nu mai era al statului 100%.
Aurul este al României, dar este un zăcământ care se concesionează. Statul a concesionat unei societăţi româneşti. La fel cum se întâmplă peste tot în lume, statul alege să le concesioneze. În alte state, acest lucru se întâmplă în proporţie de 100%.

V-ati gândit şi la alte proiecte de exploatare?
Gabriel Resources este o companie tânără. Cu siguranţă că, dacă proiectul Roşia Montana va intra în exploatare, ne vom gândi şi la altele.
Cum vedeţi Roşia Montana peste 10 ani?
O văd ca pe un loc în care mi-ar plăcea să îmi cresc copilul. Mai mult de atât, nu văd ce aş putea spune.

După spusele lui Hosu, din momentul obţinerii autorizaţilor, zăcămintele de aur şi argint vor fi exploatate în circa 25-30 de ani. Ce se va întâmpla cu zona după plecarea canadienilor? “Sperăm ca banii obţinuţi de stat din acest proiect să fie folosiţi pentru dezvoltarea zonei, astfel încât oamenii care au lucrat la exploatare să nu ramână fără serviciu. Factorul uman este cel mai important”, explică Hosu. El susţine că mulţi dintre cei care se bat pentru “salvarea Roşiei Montane” nici măcar nu ştiu să indice pe harta locul unde se afăa aceasta.

Sursa: Evenimentul Zilei

exploatare, gabriel resources, gold corporation, mina, rosia montana

-depunerea unui strat gros de pulberi şi frunze,ceea ce împiedică fotosinteza şi afectează astfel toate speciile de plante existente, mergând până uscarea a numeroase exemplare

-perturbarea şi îndepărtarea faunei datorită în special zgomotului produs de utilaje necesare pentru această activitate, precum şi de exploziile necesare pentru derogări

-generarea unei stări de disconfort populaţiei locale

Cea mai bună dovadă a existenţei în zona solicitată a unor specii şi habitate de interes comunitar este chiar faptul ca suprafeţele concensionate pentru activităţile solicitate se află în interiorul unor situri Natura 2000, un argument în plus pentru anularea concesionării şi interzicerea deschiderii acestei cariere care nu întruneşte toate cerinţele legale necesare întrucât terenurile respective sunt supuse unor restricţii de utilizare (interdicţie de construcţie) conform Ordinului 776/2007 art.1; OUG 57/2007 art.22, în special alin. 4, 5, 6; art 28, alin 1, 5; anexa 1, lit .i etc.

Indiferent în ce categorii de management ar fi încadrate terenurile respective în lista de activităţi permise OUG 57/2007, art 22, nu se regăsesc activităţi de construcţii invenţii cum sunt cele specifice pentru exploatarea resurselor naturale neregenerabile, aceste activităţi fiind în mod explicit interzise (cu unele excepţii ce nu includ situaţia de faţă, întrucât acestea sunt admise doar în situaţii speciale în zonele de dezvoltare durabilă ale parcurilor naţionale sau naturale) prin art. 22 alin. 5 în cadrul zonelor de protecţie integrală categorie de management în care se încadrează ariile speciale de conservare.

Astfel în baza OUG 57/2007 art. 22 alin. 4 acestea cuprind cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural. Întrucât terenurile respective conţin un habitat prioritar, iar exploatarea acestei cariere nu constituie un motiv imperativ de interes public major asupra căruia să se fi obţinut punctul de vedere al Comisiei Europene (acestea fiind investiţii private pentru care există şi alternative de amplasare în afara ariilor protejate siturilor Natura 2000), în acest caz nu sunt aplicabile nici un fel de degradări şi nici nu sunt posibile compensaţiile teritoriale, toate habitatele de stepă ponto – sarmatică din Dobrogea fiind incluse în arii protejate, incluse şi în situri cu interes comunitar, suprafaţa totală a acestora fiind oricum sub capacitatea de suport pentru speciile de floră şi de faună protejate.

Argumentele împotriva deschiderii acestei cariere sunt următoarele:
- pe terenurile solicitate pentru această carieră există numeroase bunuri ale patrimoniului natural (ce vor fi inevitabil distruse prin decopertarea solului şi derocările ce vor avea loc) ce sunt protejate precum specii din Lista roşie naţională şi din cea europeană precum Campanula romanica, Dianthus nardiformis , Moefrigia grisebachu etc.

Distrugerea speciilor şi habitatelor datorită deschiderii, redeschiderii de noi cariere de piatră poate fi evitată prin amplasarea acestora concentrat numai în câteva arii restrânse, cu habitate complet distruse prin exploatări anterioare de piatră pentru câteva construcţii (ex.muntele Iacobdeal - com. Turcoaia, dealul Piatra Roşie - com. Cerna sau alte locaţii de acest tip care să nu fie situate în arii protejate (siturile Natura 2000) şi numai aproape de 10 km de la marginile lor (pentru a împiedica impactul negativ asupra peisajului, poluarea fonică şi alte tipuri de poluări); respectiva distanţă este considerată implicit ca o limită dincolo de care impactul vizual este atenuat conform prevederilor unui chestionar elaborat de Agenţia Europeană pentru Protecţia Mediului, referitor la amplasarea de turbine eoliene.

Dezvoltarea acestor proiecte nu trebuie să aibă loc în arii unde ar putea distruge/afecta specii sau habitate protejate, chiar situate în afara ariilor protejate, judeţul poate obţine un peisaj de valoare internaţională ceea ce a dus la declararea de nivel european a Deltei Dunării ca “Peisajul anului 2007-2009″, ceea ce face ca acest judeţ, să se afle în atenţia întregii Europe.

Degradarea naturii şi a peisajului acestui judeţ prin deschiderea de noi cariere va duce la afectarea gravă a imaginii României în ceea ce priveşte respectarea legislaţiei naţionale şi europene referitoare la peisaj şi patrimoniu natural.

cariera de granit, distrugerea habitatelor, habitate protejate, muntii macin, natura 2000, protectia solului

”Dacă până acum membrii comunităţii au mai reuşit cu greu să câştige o bucată de pâine din adunarea fierului vechi aflat pe marginea haldelor şi a căii ferate pe care venea minereul aurifer, cât şi din incinta fostei uzine de preparare a minereurilor de aur şi argint Gura Roşiei, acum suntem în pragul de a ieşi cu toţii în stradă şi a cere un loc de muncă, să nu murim”, se arată în scrisoarea deschisă. Seria scrisorilor deschise pe acest subiect a fost iniţiată de primarul din Roşia Montană, Eugen Furdui, în urmă cu circa două luni.

Semnatarii scrisorilor deschise îşi exprimau încrederea ca acest proiect să demareze curând prin reluarea evaluarii impactului asupra mediului. Ministrul Mediului, Nicolae Nemirschi, a declarat în urmă cu o săptămână la Alba Iulia că nu are informaţii că predecesorul său a suspendat procedura de evaluare a impactului asupra mediului şi a specificat că proiectul se află în procedura de evaluare.

Sursa: Adevarul

impact asupra mediului, procedura de evaluare, proiect minier, rosia montana

Autorităţile au spus că nu au bani pentru a-i ajuta pe locuitori. “Nu avem nici un leu alocat. Am făcut studii de fezabilitate pentru alunecările de teren, avem documentaţia, acum aşteptăm finanţare”, a spus primarul din Comarnic, Vasile Bocioacă.

Alunecările de teren au afectat şi Drumul Judeţean 101 A. Aproximativ 2.000 de oameni din Secăria, judeţul Prahova, riscă să rămână izolate, asta pentru că drumul care leagă localitatea lor de Comarnic s-a rupt.

12 localităţi din Prahova sunt afectate de alunecările de teren, iar reprezentanţii Inspectoratului Pentru Situaţii de Urgenţă au spus că zilele următoare mai multe familii ar putea fi evacuate.

Sursa: Realitatea TV

alunecari de teren, comarnic, prahova